” Fumatul nu este ilegal, nici vânzarea de ţigări, nici cumpărarea acestora, nici consumul lor. Nici nu există o limitare prin lege la numărul de pachete sau ţigări pe zi. Şi atunci de ce, mă rog, mi se limitează alte drepturi? De ce sunt considerat ca fiind o minoritate, o scursură a societăţii, care trebuie obligat să iasă afară dintr-un local ca să fumeze? De ce sunt eu obligat de lege să stau afară în frig, pe trotuare și pe la ferestrele birturilor? Pentru că am un viciu? Un viciu permis de lege, să ne-nţelegem. Un viciu pe care dau bani grei, un viciu pentru care statul meu încasează o grămadă de bani din taxe şi accize şi impozite şi morţii mă-sii şi acelaşi stat îmi îngrădeşte dreptul de a fuma unde vreau eu. Am înţeles perfect şi am respectat cu totul legea prin care în baruri, restaurant şi altele asemenea să fie delimitate clar spaţiile pentru fumători şi nefumători. Asta pentru că am înţeles că nu-i poţi obliga pe sensibili, pe cei care nu suportă fumul de ţigară, să stea în acelaşi loc cu ”hornarii”, cei care pufăie în continuu savuroasele lor ţigări. Tot aşa înţeleg că nu e corect să-i obligi pe cei care fumează să iasă afară. Dacă nefumătorii au tot dreptul să stea în local, la fel ar trebui să aibă aceleaşi drepturi de a sta în local şi fumătorii, chiar dacă în altă încăpere. E clară discriminare, marginalizare.”
Realitatea din Călărași
Lasă un răspuns