Costumul popular muntenesc

Costumul tradiţional românesc s-a purtat şi se mai poartă şi astăzi în unele părţi ale ţării, însă a fost supus evoluţiei continue datorită schimbărilor din societatea românească, convieţuirii cu alte etnii, legăturilor comerciale, vecinătăţii cu alte popoare. Portul românesc este caracterizat prin unitate şi continuitate. Unitatea este dată de trăsăturile portului din întreaga ţară, cum ar fi componenţa costumului, materia primă din care se confecţionau piesele de îmbrăcăminte, croiul, cromatica sau punctele de cusătură, iar continuitatea reprezintă drumul parcurs de-a lungul anilor.

Străbătută în secolele precedente de vechile drumuri comerciale care legau Orientul de Occident şi de binecunoscutele trasee ale transhumanţei oierilor transilvăneni, care îşi iernau turmele în bălţile Dunării, Muntenia a beneficiat de timpuriu de un statut privilegiat în ceea ce priveşte schimburile culturale interzonale şi accesul la diverse categorii de materiale noi, vândute prin sate de către “marghidani” (vânzători ambulanţi).

Ansamblu vestimentar de o remarcabilă valoare artistică, costumul tradiţional din Muntenia, indiferent de zona etnografică, a contribuit semnificativ la afirmarea portului popular ca formă semnificativă a creaţiei ţărăneşti şi dezvoltarea patrimoniului etnografic românesc.Varietatea soluţiilor plastico-decorative, rafinatele armonii cromatice şi originalitatea interpretărilor diverselor categorii de motive au generat o expresie estetică inconfundabilă pentru fiecare tip de piesă.

Ia, fota şi marama acestor costume sunt, fiecare, un exemplu de performanţă tehnologică şi măiestrie artistică.

În ceea ce priveşte fotele, în ambele zone decorul este plasat pe poale şi pulpene, fiind ales cu fir auriu şi argintiu pe fond negru, roşu, albastru sau alb.

Pentru eleganţa şi preţiozitatea materialelor, iile, fotele şi maramele muntenești, au fost adoptate în multe zone ale ţării ca embleme ale costumului naţional.

Cristina Boboc