În timpul campaniilor electorale şi premergător acestora, comunitățile mici sunt umplute cu reviste, ziare, fițuici care-şi asumă rolul informării corecte a cetățenilor.
Este fascinant să vezi cum cuvântul scris luminează diverse unghere şi taine, vehiculează energii constructive sau ură. Este minunat să vezi politicienii îngenuncheați în fața textului, fie el laudativ sau critic. Este incomod că tot ei finanțează acest exhibiționism de campanie. Este cu adevărat trist, însă, că ne lipsesc adevărații jurnalişti, cei presupus echidistanți şi necumpărați de vreun partizanat, această concurență, lipsită de loialitate pe termen lung față de public, neavând niciun adversar consacrat. Este la fel de dramatic că trăim într-o societate care nu-şi permite un jurnalism de profesie, nu de conjunctură, interesat şi manipulatoriu.
Lecția campaniilor electorale este că nu micii cumpără conştiințe, ci jurnaliştii sau politicienii cu conştiințele deja vândute. Dacă primiți vreun ziar editat de vreun politician sau de vreun partid politic, aruncați-l şi întrebați-vă cine i-a rupt colții câinelui de pază a democrației în afara perioadelor electorale. Veți afla în spatele acestei zgomotoase mârlănii jurnalistico-electorale chiar partidele şi mentalitatea care asigură surdina şi batista pe țambal în restul timpului, pe durata mandatelor, atunci când adevărul stă spânzurat în lesa scurtă a banului şi puterii.
Dumitrel Toma
Lasă un răspuns