BIRUINȚA NU ESTE OBLIGATORIE, OBLIGATORIE ESTE LUPTA!
1946 – 2016!
CĂLĂRAŞI, TREZEŞTE-TE!
ROMÂNIA, TREZEŞTE-TE!
La 5 iunie, VINO LA VOT!
Se împlinesc în acest an şapte decenii de la momentul 1946 când, în luna noiembrie a acelui an, au avut loc primele alegeri generale din România postbelică. În confruntarea electorală de atunci, Blocul Partidelor Democrate (în frunte cu comuniştii), câştigau bătălia alegerilor cu majoritate covârşitoare de voturi, în dauna partidelor istorice (Partidul Naţional Ţărănesc şi Partidul Naţional Liberal). Au fost aduse acuzaţii grave de fraudare uriaşă a alegerilor coordonată de către comuniştii susţinuţi de sovieticii prezenţi inclusiv cu tancurile în ţara noastră! Zeci de ani, ecourile acestor alegeri trucate nu au contenit, ele reverberând inclusiv după momentul Revoluţiei anticomuniste produse acum mai bine de 26 de ani.
Pluralismul politic, reînfiinţarea partidelor istorice, crearea unui puternic pol de centru-stanga, au creat cel puţin la începuturile noii democraţii din România postdecembristă, speranţa că acolo-sus, în instituţiile administraţiei publice centrale şi locale, evenimentele din 1946 nu se vor mai repeta, că aleşii neamului, mânaţi de cea mai sinceră, corectă şi competentă pornire patriotică, vor îndeplini dorinţa românilor către libertate, prosperitate, progres, dezvoltare durabilă a ţării! Au avut loc alegeri care s-au vrut cel puţin democratice, la care cetăţenii au fost chemaţi, în medie la patru ani, să-şi desemneze prin vot reprezentanţii de seamă în fruntea comunităţii, în fruntea judeţului, în fruntea ţării. Între obligaţiile acestor reprezentanţi, erau şi acelea de creare a unui cadru legislativ favorabil desfăşurării în viitor a unor alegeri corecte, astfel încât momentul 1946 să nu se mai repete.
Realitatea românească la mai bine de un sfert de veac de la căderea comunismului ne arată că avem o clasă redusă numeric a bogaţilor, cu zeci şi sute de milioane de euro în bănci, şi milioane de români care trăiesc la limita subzistenţei sau în sărăcie, asigurându-şi cu greu cele necesare traiului cotidian. Oricât au fost de blamaţi comuniştii, aceştia au reuşit să mobilizeze poporul român să-şi construiască în 45 de ani o economie puternică, funcţională care să asigure un trai cel puţin decent pentru fiecare cetăţean al României. Şi aceasta în condiţiile în care, România antebelică era o ţară înapoiată economic, având agricultura ca principală ramură producătoare de venit. Diriguitorii vremurilor socialiste au acţionat, în baza unor obiective precise cuprinse în planuri de dezvoltare economică, pe dezvoltarea industriei, mai ales în sectorul metalurgiei, al construcţiilor de maşini, al electrotehnicii şi electronicii; au fost construite mii de întreprinderi, au fost asigurate locuri de muncă pentru toate persoanele apte de muncă; au creat un sistem de învăţământ performant, care oferea şanse de exprimare pentru toţi copiii şi tinerii în sensul punerii în valoare a potenţialului lor; admiterea în învăţământul superior s-a realizat printr-o selecţie riguroasă a tinerilor în ceea ce priveşte nivelul minim de pregătire.
Înainte de 1989, îndatorarea publică a ţării a fost făcută cu responsabilitate, banii din împrumuturi externe fiind folosiţi în realizarea unor obiective strategice de dezvoltare economică a României. În momentul când jocurile de pe pieţele financiare internaţionale au creat pericol pentru situaţia economico-financiară a ţării, s-a luat decizia de achitare înainte de termen a datoriei externe, cu sacrificii importante pentru populaţie. Totuşi, în martie 1989, datoria externă a ţării era zero!, în conturi existând şi câteva miliarde de dolari în plus!
Nu fac acum o analiză a motivelor căderii sistemului comunist, au fost şi vor mai fi discuţii pe această temă; personal, cred că în anii ’80 trebuia investit ceva mai mult în retehnologizare, mai ales că apăruseră noile tehnologii asistate de calculator, mult mai eficiente, cu consumuri energetic reduse dar, la momentul 1989, situaţia economico-financiară a României era cu mult mai bună, cu mult peste momentul 2016! Într-o perioadă de două decenii şi jumătate, mii de întreprinderi s-au pulverizat în urma unor privatizări scandaloase, au existat, din abundenţă, situaţii în care cei care semnau din partea statului român contractele de privatizare (şi care trebuia să îi apere interesele!) îşi puneau semnătura pe documente care nu asigurau existenţa în viitor a întreprinderilor, întreprinderile dispăreau pur şi simplu, în urma lor apăreau problemele sociale grave generate de şomaj, de lipsa locurilor de muncă, de sărăcie. Pe teritoriul judeţului Călăraşi, dispariţia Combinatului Siderurgic, a fostelor I. A. S.-uri de la Ciocăneşti, Mânăstirea, Drumu Subţire, Ivăneşti, Borcea etc. sunt edificatoare! Factorii responsabili din rândul aleşilor sau desemnaţi de către aceştia să apere interesele ţării au fost, în majoritatea, cazurilor, inexistenţi sau au primat interesele clientelare, cu precădere cele de partid.
Flagelul corupţiei postdecembriste a cuprins toate domeniile economico-sociale! Dacă în ceea ce priveşte situaţia de dinainte de 1989, exista un control al averilor, astăzi acest control lipseşte cu desăvârşire! Că au apărut milionari în euro, nu e nimic rău în asta dacă acele averi ar fi fost obţinute prin dezvoltarea unor afaceri importante, un exemplu pozitiv în Călăraşi fiind întreprinderea Aldis. Dar ce ne facem cu milionarii de carton-euro care s-au îmbogăţit din administraţie?! Pentru că, se pare, nu ducem lipsă în judeţul nostru!
La momentul 2016, datoria externă a României a ajuns la 100 de miliarde de euro! Populaţia ţării este de 19,94 miliarde de locuitori, iar datoria publică este de cca. 5000 de euro per cetăţean! Adică cca. 225 de milioane de lei vechi pe care trebuie să o suporte în solidar fiecare locuitor al României (bineînţeles, şi al judeţului Călăraşi). Unde s-au dus acești bani??! Aşa cum spuneam anterior, au dispărut mii de întreprinderi, iar în locul acestora nu s-a pus mai nimic! România este o ţară a jafului orchestrat de numeroşi indivizi din administraţie, cu precădere susţinuţi în ultimii ani de două partide: PSD şi PNL! Anchetele DNA-ului scot la iveală afaceri necurate de ordinul milioanelor, zecilor și sutelor de milioane de euro, cei mai mulţi dintre implicaţi fiind persoane promovate de ce două partide menţionate anterior! Să ne amintim că, în 2012, aceste partide s-au coalizat în faimosul USL şi, nu de puţine ori, legislaţia apărută le-a favorizat!
Apogeul favorizării acestor partide s-a atins, în legislativ, odată cu apariţia Legii nr. 115/2015 privind alegerile locale – 2016! În această lege se stipulează că în componenţa birourilor secţiilor de votare intră mai întâi persoanele desemnate de către partidele parlamentare, iar dacă cele toate cele 5 locuri pentru membrii birourilor din secțiile de votare sunt ocupate de partidele parlamentare, partidele neparlamentare rămân pe dinafară, neavând cine să apere interesele candidaților lor. Și cum PSD și PNL sunt peste tot, există posibilitatea ca persoane aparținând acestor două partide să caute să intervină în mod incorect asupra buletinelor de vot! Refuzul acestor partide, în care colcăie corupții, condamnații sau urmăriții penal, de a aplica în practică rezultatele referendumului din 2009 privind reducerea numărului de parlamentari la 300, condamnarea penală a actualului lider al PSD pentru tentativa de falsificare a rezultatelor referendumului din 2012 privind demiterea Președintelui României etc., toate acestea au afectat credibilitatea acestor partide în organizarea unor alegeri locale corecte în 2016!
Să fim expliciţi! La alegerile locale, şi chiar şi la cele generale, fiecare partid pleacă de la scor zero! În consecinţă, este corect ca în secţiile de votare în care un partid are candidaţi pe buletinele de vot, acel partid să aibă şi o reprezentare în secţia respectivă de votare! Dacă numărul partidelor şi al candidaţilor independenţi depăşeşte numărul de membri stabiliți pentru birourile secțiilor de votare, ar fi fost corectă și necesară o tragere la sorţi şi nu favorizarea partidelor parlamentare!
Partidul Socialist Român, ca formaţiune politică neparlamentară, a fost exclus de la a avea reprezentanţi în secţiile de vot din municipiul Călărași! Şi având în vedere realitatea legislaţiei care favorizează aceste partidele parlamentare, cu deosebire PSD și PNL, NE ESTE TEAMĂ DE O POTENȚIALĂ FRAUDĂ ELECTORALĂ, POATE DE DIMENSIUNI MAI MARI DECÂT ÎN 1946! Pentru că nu avem încredere în PSD și PNL, pentru că aceste două partide au în spate grupuri de interese pentrru care încălcarea regulilor democratice nu constituie un impediment în atingerea scopurilor lor!
Iar pentru a contracara efectele acestui potenţial fenomen infracţional,
TREBUIE SĂ IEŞIM LA VOT!
SĂ NE MOBILIZĂM EXEMPLAR ȘI SĂ NE EXERCITĂM ACEST DREPT!
SĂ NU NE LUĂM DUPĂ SONDAJELE DE OPINIE CARE, CELE MAI MULTE, AU CA SCOP MANIPULAREA, DEMOBILIZAREA, DEMOTIVAREA ALEGĂTORILOR, CELE MAI MULTE FIIND COMANDATE POLITIC!
Nu fac acest demers pentru a câștiga un capital electoral ci pentru că, așa cum spunea părintele Nicolae Steinhardt, BIRUINȚA NU ESTE OBLIGATORIE, OBLIGATORIE ESTE LUPTA! Iar lupta Partidului Socialist Român este ORDINE ȘI RESPECT PENTRU CĂLĂRAȘI!
Iar tu, alegătorule din Călărași,
NU MAI STA PE DREAPTA!
VINO LA VOT!
TU DECIZI!
Prof. ing. Aurel Peicu
