„Execuție publică” în Consiliul Local Călărași: scandal și tăcerea victimelor jocurilor de noroc
O ședință care ar fi trebuit să fie un exercițiu de democrație locală s-a transformat, ieri, într-un spectacol grotesc în sala Consiliului Local Călărași. Sub privirile unui public adus parcă special pentru a face presiune, un consilier local a fost supus unei veritabile „execuții” publice. „Vinovatul”? A îndrăznit să inițieze un proiect de hotărâre privind eliminarea jocurilor de noroc din oraș.
Departe de cadrul civilizat impus de regulament, ședința a degenerat rapid. O mână de oameni, despre care se spune că ar fi fost mobilizați de un controversat om de afaceri local, au sfidat orice normă de conduită. Sala s-a transformat într-o arenă de circ, unde argumentele au fost înlocuite de huiduieli, presiuni și intimidare.
Ironia situației este evidentă: nu cu mult timp în urmă, același Consiliu Local cădea de acord asupra necesității îndepărtării sălilor de jocuri de noroc din apropierea școlilor. Astăzi, însă, orice încercare de a merge mai departe în această direcție pare să fie întâmpinată cu o opoziție feroce, alimentată de interese greu de ignorat.
Desigur, există și argumente economice. Ce se va întâmpla cu angajații din industrie? Ce impact va avea o astfel de decizie asupra mediului de afaceri? Sunt întrebări legitime. Însă soluțiile există: reconversie profesională sau chiar dezvoltarea unui cazinou la periferia orașului, într-un cadru controlat.
Dar ceea ce lipsește cu desăvârșire din această dezbatere sunt vocile celor afectați direct: victimele jocurilor de noroc. Ei nu au fost prezenți în sală. Nu au lobby, nu au zeci de oameni care să ocupe scaunele și să facă zgomot. Au doar realitatea dură a dependenței, a ruinării financiare și a destrămării familiale.
Într-o Românie în care unii își permit să țină sute de mii de euro în cutii de pantofi, nu ar trebui să ne mire dacă, în curând, la ședințele Consiliului Local vor apărea și reprezentanți ai altor „industrii” controversate (proxeneți, traficanți de droguri), gata să-și apere interesele cu aceeași vehemență.
Întrebarea rămâne: cine reprezintă, de fapt, interesul public?
