Ultimul drum al unui motociclist și lipsa de respect
Accidentul a fost stupid, așa cum sunt toate accidentele motocicliștilor. La intersecția drumului ce iese din Lehliu cu breteaua ce duce către autostradă, un șofer grăbit și neatent, așa cum sunt o parte din șoferii din țara noastră, a virat la stânga, tăindu-i fața, iar motociclistul ce circula pe drumul cu prioritate s-a izbit frontal de autoturism.
Știrea a ajuns la mine în maxim 10 minute de la tragicul eveniment. Iar în primele minute nu știam alte detalii, așa că am început să îmi sun prietenii ce se aflau în zonă pe motocicletă în acele momente. Așa ajungem să apreciem tehnologia și sistemele de comunicare din cască.
Majoritatea motocicliștilor înțeleg ce este în sufletul nostru când auzi despre un accident al unui motociclist. Ne gândim la toți motocicliștii din acea zonă.
Mulți dintre prieteni mei îl cunoșteau pe motociclistul de la Lehliu. Nu am putut decât să fiu alături de ei în durerea trăită în acea seară.
În ziua înmormâtării am vrut de asemenea să le fiu alături.
Până la urmă nu este relevant cum îl chema pe acest om, nu contează dacă făcea parte dintr-un club, nu contează ce fel de club era cel din care făcea parte. Puteam să fiu eu sau tu, putea să fie oricare dintre noi în locul lui. Practic el a fost un motociclist la fel ca noi.
Priveam astăzi în jurul meu și mă gândeam că suntem cu toții expuși la aceleași pericole. Pentru oricare dintre noi drumul cu prioritate se poate termina brusc în impactul cu mașina unui șofer neatent.
Și în acest context pot spune cu mâna pe inimă că chiar nu mă interesează dacă nu mă respectă un motociclist sau cinci sau zece. Dacă măcar un șofer îmi va respecta dreptul la viață atunci când va fi momentul eu sunt mulțumit. Din fericire viața mea sau a altora nu depinde de respectul primit din partea oricui, dar depinde totuși de respectul acordat de către ceilalți participanți la trafic.
În mod natural astăzi discuțiile se învârteau în jurul întrebării despre cum să facem să evităm asemenea tragedii. Parcă așteptam cu toții ca măcar unul dintre noi să vină cu o idee salvatoare.
Din păcate experiența îmi spune că nu vom găsi soluția dacă o căutăm la ceilalți. Probabil este în natura umană să căutam vinovăția în altă parte. Dar de fapt vinovați suntem noi.
Probabil că majoritatea dintre oamenii cu ceva creier sunt conștienți că suntem o țară plină de oameni fără educație.
Începând de la celebrii 7 ani de acasă până la educația rutieră.
Păi cum să îi ceri unuia care a abandonat școala după maxim 5 clase să știe ce este ăla respect când el nu se respectă nici pe el.
Și aici intervine vina celor mai mulți dintre noi. Părerea mea este că nu există respect în trafic, respect între motocicliști și respect în magazine, pe stradă, în instituții etc. Respectul trebuie să fie universal.
Noi nu mai avem o scară a valorilor astfel încât elevii să respecte profesorii, mecanicii să respecte inginerii și toți să îi respecte pe doctori.
Dacă școala era ușoară, toți mecanicii erau ingineri. Și nu afirm că îți trebuie neapărat studii înalte ca să fii un om educat. Există și oameni fără studii care, pe lângă alte calități, au educație și bun simț, dar din păcate sunt puțini.
Cu totală lipsă de modestie afirm că eu nu cerșesc respectul nimănui, dar aș implora respectul oricărui șofer din trafic. În schimbul acestui respect, eu ofer respect pentru doctori, profesori și inginerii care ne proiectează sursa pasiunii noastre. Și îi respect nu fiindcă îmi impun ei asta, o fac din simplul motiv că sunt mai citiți ca mine și realizările lor se văd.
Respectul se câștigă atunci când realizezi ceva notabil, eventual fără ajutorul mamei, tatălui, clubului. Atunci poți privi cu mândrie adânc în ochii celorlalți, nu din alte motive închipuite.
Concluzia este că nu poate exista respect fără educație, că despre cultură nici nu putem să discutăm.
Ce ar trebui să înțelegem noi este că nu trebuie să încurajăm lipsa de educație. Dacă ne batem pe spate cu oameni fără un minim de bun simț, le confirmăm că sunt egalii noștri și de aici mai este doar un pas până se vor considera îndreptățiți să ne conducă.
Mă uit în jur și văd mulți oameni mari, oameni cu studii, care conduc firme proprii și care dau îngăduitor din cap în fața unuia care nu a realizat nimic notabil pentru el sau pentru societate, dar se crede superior deoarece este băgat în seamă de un om cu adevărat superior.
Aceiași oameni mari cu multe realizări la activ se întreabă apoi de ce nu există respect în trafic. Păi din cauza ta, mare om. Din cauză că ai lăsat să se instaleze egalitatea între tine și cei lipsiți de educație, ai pierdut respectul acestora în toate situațiile, inclusiv pe șosea.
Normal că nu este ușor să faci educație, dar cu multă muncă există o mică șansă. Există totuși oameni care muncesc din greu să facă cât de mult pot ei pentru comunitatea din care fac parte și nu ai cum să nu-i respecți. Doar cu oameni ca ei societatea poate evolua.
Cei de pe grupul de facebook Motocicleală organizează în Bar Fly o serie de discuții despre conduita preventivă unde mi-aș fi dorit tare mult să ajung. Poate data viitoare voi putea să vă ofer mai multe detalii de la fața locului.
Până atunci nu pot decât să sper că oameni ca Mircea Chu, inițiatorul grupului Motocicleală, vor reuși să facă suficient de multe schimbări în educația oamenilor încât să conducem pe ultimul drum doar motocicliști răpuși de bătrânețe.”
