Din nou, despre
Continuăm și săptămâna aceasta să facem o prezentare a dansurilor populare românești, pe care Ansamblul Folcloric “Bărăganul” al Centrului Cultural Județean Călărași, le prezintă in majoritatea spectacolelor sale. Nu există, probabil, niciun alt brand mai pregnant și care să vorbească de la sine, precum este folclorul, iar la acest capitol, România are o poveste fascinantă de spus. Vă spun o importantă lecție de viață : nu ar trebui să ne aducem aminte de dansurile din folclor doar la nunți, pentru că riscăm să uităm în totalitate elementele esențiale ale originilor noastre. Deși dansul popular românesc difera de la o regiune la alta, sunt anumite trasături comune care crează unitatea coregrafică românească, rezultând un stil național specific. Neputând fi luat singular, ci întotdeauna cu muzică, tezaurul folcloric per ansamblu a luat naștere și s-a propagat prin diverse sărbători. Fie că vorbim de ceremoniile legate de munca agricolă, fie de evenimentele importante din viață (nașterea, căsătoria sau moartea), avem o întreagă varietate de dansuri ce ne da o notă aparte în contextul social mondial. Un prim exemplu este călușul, considerat și unul din cele mai rapide dansuri din lume. Prezent încă din timpuri stravechi în Moldova și Transilvania, astăzi fiind practicat doar în Muntenia și Oltenia, acest dans se execută în săptămâna dinaintea Rusaliilor. Călușul este practicat, în principiu de bărbați, din cauza faptului că este foarte solicitant din punct de vedere fizic, iar dansatorii poartă numele de călușari. La listă trebuie adaugată și perinița, fără de care nunțile precum le știm nu ar mai fi la fel. Nu există român, oricât de rupt de tradiții ar fi, care să nu fi auzit de perinița, dansul ritualic al sărutului. Sătenii din comuna prahoveană Bătrâni susțin că acolo s-ar fi jucat prima horă a săruturilor. Acest dans a pornit de la petrecerile de nuntă, atunci când mireasa invita fetele și băietii din sat la masa de sâmbătă seara, pentru a-și lua la revedere. Să ii spunem, în termeni moderni, petrecerea burlacilor. Se facea o perniță, ce se aseza în mijloc, în jurul căreia se năștea dansul. Mireasa dansa și se pupa cu toti băieții, fiind ultimul ei sărut ca domnișoara. Mirele participa și el la eveniment, lăsându-i pe ceilalți să îi pupe aleasa. Perinița devenea ultimul dans al miresei ca fată nemăritată, urmând să nu mai joace această horă niciodată. Pentru a cunoaște, practice, nu numai theoretic, dansurile populare românești, vă așteptăm la spectacolele Ansamblului Folcloric “Bărăganul”, din acest an!
Lasă un răspuns