Pentru cititorii blogului meu, ca și pentru iubitorii de istorie locală, cele două stabilimente culturale la care am făcut trimitere în titlul acestui material, și care, grație lui Dumnezeu, se păstrează încă, sunt bine cunoscute, atât în ceea ce privește farmecul lor arhitectural de odinioară, cât, mai ales, datorită faptului că pe scenele lor au urcat cei mai de seamă actori și interpreți ai teatrului și revistei românești de ieri și de astăzi, sau că în sălile lor au conferențiat aproape toți marii scriitori din perioada interbelică, aduși aici de primarul cultural Eugen Cialâc.
În tot ceea ce s-a scris până acum despre edificarea celor două construcții se strecurase o oarecare urmă de nesiguranță în ceea ce privește momentul oficial al dării lor în folosință. Personal am discutat cu prietenul și colegul meu, istoricul Nicolae Țiripan, precum și cu Florin Rădulescu, directorul Muzeului municipal Călărași, despre necesitatea de a clarifica și aceste aspecte, astfel încât în viitoarele abordări monografice datele prezentate să aibă certitudinea unor informații fără drept de tăgadă.
Puținătatea surselor arhivistice care se mai păstrează în fondul documentar al Primăriei Călărași nu ne-a permis multă vreme să clarificăm acest aspect. Sprijinul noului nostru prieten, pr. Adrian Lucian Scărlătescu de la Urziceni, ne-a ajutat să elucidăm și acest aspect din Istoria Călărașiului.
Dar să o luăm metodic și cronologic. Studiind paginile ziarului “Gazeta Ialomiței”, publicație ce a apărut la Călărași, cu regularitate, în perioada 1895-1916, câteva numere ale ziarului fiind editate sporadic și în anul 1932, am depistat, în numărul din 11 iulie 1904, un articol intitulat O întreită serbare în care se menționa că pe data de 2 iulie 1904, cu prilejul manifestărilor organizate pentru a marca 400 de ani de la trecerea în neființă a marelui domnitor Ștefan cel Mare, la Călărași se inaugura oficial clădirea Cazinoului(Teatrului) din parc. Din același articol mai aflăm că Teatrul din parc s-a construit după planurile inginerului Pelianu, care a fost și supraveghetorul lucrăilor de construcție, lucrări care au durat mai puțin de un an. Spicuim din articolul respectiv:
Vineri, 2 iulie a.c., s-a serbat în acest oraș aniversarea a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare, Domnitor al Moldovei. Serviciul religios s-a făcut de S. S. Protoiereul N Alexandrescu, asistat de tot clerul din oraș și față fiind autoritățile civile și militare, precum și un numeros public… S-a făcut după aceea o sfeștanie pentru inaugurarea Cazinoului din parc a cărui construcție s-a terminat și care s-a deschis publicului în acea zi, dându-se în antrepriză d-lui D. Ardavani, un bun antreprenor de cafenele. La ora 4 după amiază s-a făcut în acest cazino distribuirea premiilor la școlarii silitori.
După cum este lesne de socotit, anul acesta, la 4 iulie 2019, se împlinesc 115 ani de la darea în folosință a acestui edificiu cultural, care astăzi, în stare avansată de deteriorare, adăpostește depozite de carte și de publicații ale Bibliotecii județene “Alexandru Odobescu” Călărași, după ce a fost, pe rând, Cazinou, Teatru, Cinematograf, Depozit de sare(!!!) și Sală de lectură.
Teatrul din parc, azi!
Cea de a doua construcție cu destinație teatral-culturală, cunoscută în mentalul colectiv drept Sala Teatrului popular, s-a edificat în perioada 1933-1934, la inițiativa comandantului Regimentului 23 Infanterie de la Călărași. A fost cunoscută în epocă drept Sala(Teatrul) Cercului subofițerilor Călărași, întrucât fondurile necesare clădirii au provenit din subscripție publică, cei mai mulți contributori fiind subofițerii și ofițerii celor 3 regimente de la Călărași(23 Infanterie, 5 Călărași și 20 Artilerie).
Chiar dacă nu avem încă date sigure despre proiectantul și constructorul clădirii, știm astăzi cu siguranță că ea a fost finalizată în noiembrie 1934. Iată ce consemna, în acest sens, gazeta locală „Biruința”, din 11 noiembrie 1934:
Desigur că sunt foarte mulți, chiar din Călărași, care nu știu de această măreață clădire ce s-a ridicat în centrul orașului și sunt și alții care deși știu, n-au avut cel puțin curiozitatea să o viziteze. Un străin, și mai ales din cei cunoscători, ar rămâne foarte impresionat cum liniștitul și retrasul port de pe malul Borcei a avut norocul să devină proprietarul unui edificiu pe cât de occidental, pe atât de superior din punctul de vedere al scopului pentru care a fost creat. Ca unul ce am avut ocazia să fiu martor zi de zi la ridicarea localului de teatru al subofițerilor am rămas profund mișcat… de satisfacția și mulțumirea ce o citești în ochii tuturor acum la terminarea Cercului… Toate acestea se datoresc d-lui colonel Traian Niculescu, comandantul Regimentului 23 Infanterie, al cărui nume se leagă de Călărași pentru totdeauna.
Clădirea Cercului subofițerilor a fost inaugurată oficial duminică, 17 februarie 1935, când pe scena noului edificiu cultural călărășean Teatrul Național din București, în frunte cu marea artistă Marioara Voiculescu, a susținut un spectacol cu piesa “Făcliile” de M. Bataille, după cum se menționa în paginile ziarului local “Biruința” din 17 februarie 1935.
Așa arată astăzi clădirea Tatrului popular!
O coincidență fericită face ca tot în acest an, în noiembrie 2019, să se împlinească 85 de ani de la finalizarea acestei construcții, un motiv pentru Centrul cultural județean Călărași, în administrarea căruia se află astăzi clădirea în cauză, să organizeze o manifestare care să marcheze rolul pe care l-a avut instituția Cercului subofițerilor și mai apoi Teatrului popular la Călărași.
Lasă un răspuns