“Dacă aveti in familie un adolescent in an terminal, îmbrățișați-l!
Pentru ei suspendarea cursurilor nu este vacanță. Este un timp irosit pe care nu-l vor putea petrece cu colegii si prietenii lor înainte de absolvire.
Sunt supărați și triști, neliniștiți , cu bolovanul acela al nemulțumirii înfipt in piept, pentru că înțeleg că s-ar putea ca ei sa nu treacă pe holul școlii, pentru ultima oară, cu dirigintele de braț, pe sub podul de flori simbolic construit de ceilalți profesori și de colegii lor mai mici, împreună cu toți colegii promoției lor.
Ei sunt tristi pentru că știu că ziua absolvirii – pe care au aștepta-o atât de mult s-ar putea să fie anulată sau în cel mai bun caz amânată.
Toate cuvintele acelea care marchează o mare răspântie de drum s-ar putea să rămână nespuse, cântecele acelea pe care începeau să le învețe s-ar putea să rămână necântate. Tradiționalele meciuri profesori- elevi pe care le așteptau de atâta timp vor rămâne nejucate…..
Sunt neliniștiți mai ales pentru că nu știu cum vor fi acele examene pentru care cei mai mulți dintre ei se pregătesc de mulți ani, conștienți de importanța lor pentru drumul pe care visează să zboare.
Acordati-le atenție , fiti alături de ei! Arătați-le că îi iubiți necondiționat, că sunteți alături de ei, că îi veți ajuta să treacă cu bine peste toate. Marea majoritate sunt prea fragili pentru a putea trece singuri prin aceste vremuri , peste atâta disperare. Aripile lor sunt încă neîncercate în zboruri solitare, grele pe vreme de furtună.
Încurajați-i să învețe, ajutați-i să găsească motivația și puterea să învețe, să repete materia chiar și pe cont propriu!”
Îmbrățișati-i și spuneți-le clar și limpede că va fi bine !
Text preluat
Lasă un răspuns