Scurtă analiză a rezultatelor la Evaluarea națională pentru județul Călărași

  Evaluare națională este cel mai recent nume al examenului național pe care-l susțin elevii la finalul clasei a VIII-a.

  Acest examen național a înlocuit vechea procedură de admitere în liceu, care a funcționat până în 1999. Tradiționalul concurs de admitere în liceu se suținea la două discipline, Limba și literatura română și Matematică. Cei mai mulți dintre adulții acestor zile cunosc foarte bine acest concurs, repartizarea lor în liceu depinzând de rezultatele acestuia.

  În anul 1999, s-a susținut pentru prima dată Examenul de Capacitate, ulterior acestuia elevii participând și la concursul de admitere în liceu. Timp de doi ani, examenul de Capacitate s-a susținut la patru probe, Limba și literatura română, Matematică, Istorie și Geografie.

  În anul 2001, din motive care vizau reducerea stresului elevilor, obligați în anii anteriori să participe la două testări pe durata verii, concursul de admitere a fost desființat, iar rezultatele examenului de Capacitate au început să fie utilizate inclusiv pentru admiterea computerizată a elevilor în liceu. S-a redus, de asemenea, și numărul disciplinelor la care elevii susțineau examenul, Istoria și Geografia devenind discipline la alegere.

  Din 2004, Examenul de Capacitate a fost rebotezat, noua denumire Teste naționale rezistând doar 3 ani. În anul 2007, examenul unic, din vară, a fost înlocuit cu „Tezele cu subiect unic”, evaluări sumative susținute semestrial. În media de admitere în liceu rezultatele testelor naționale, iar a apoi a tezelor cu subiect unic, aveau o propoție de 50%, cealaltă jumătate fiind reprezentată de media generală de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a.

  Din 2010 a fost reintrodus examenul din vară, cunoscut de data acesta cu denumirea de Evaluare Națională. Această denumire s-a păstrat până astăzi. Începând cu 2014, media de admitere, pe baza căreia se realizează înscrierea în clasa a IX-a a absolvenților învățământului gimnazial, se calculează ca medie ponderată între media generală la evaluarea naţională, care are o pondere de 75%, şi media generală de absolvire a claselor a V-a – a VIII-a, care are o pondere de 25% în calculul mediei de admitere.

  La o primă vedere, toate aceste schimbări de formă pot părea efectele excesului de zel managerial al decidenților care, pentru perioade de timp mai mici sau mai mari, s-au aflat la cârma Ministerului Educației în ultimii ani. Și totuși, un efect perfid al tuturor acestor schimbări rezidă în dificultatea de a realiza comparații între rezultatele elevilor de-a lungul unor perioade mai lungi de timp. Atâta timp cât metodologiile au fost diferite, numărul de discipline a fost diferit, ponderile în mediile de admitere au fost diferite, condițiile de susținere a examenelor au fost diferite (cu monitorizare video sau nu), condițiile de corectare fiind diferite, este foarte dificil de evaluat eficiența unor strategii manageriale pe termen lung. Poate că asta s-a și dorit.

 Datele publicate online pentru județul Călărași, permit comparații între mediile de admitere ale elevilor în anii 2014, 2015, 2016 (metoda de calcul fiind identică), dar și analize ale rezultatelor la Evaluarea Națională din 2016.

  Analizând strict rezultatele Evaluării Naționale, ediția 2016, se constată că aproape o treime dintre elevi nu au putut obține media 5, iar o a doua treime ocupă palierul mediilor mediocre, de 5-6.99.

Rezultatul este șocant din mai multe motive:

• Examenele naționale se susțin doar la două discipline, cele care au numărul cel mai mare de ore în orarul elevilor (Limba și literatura română și Matematica).

• Una dintre cele două probe se susține la Limba și literatura română, care, pentru majoritatea elevilor călărășeni, este limbă maternă.

• În școli se organizează pregătirea suplimentară a elevilor pentru Evaluarea națională.

• Se organizează simulări ale examenelor naționale și profesorii știu nivelul pregătirii elevilor cu mult înainte de susținerea examenului.

• Cei mai mulți elevi vor popula clasele de liceu la diverse specializări teoretice sau tehnice, iar precaritatea pregătirii anterioare îi vulnerabilizează, noțiunile anterioare știut fiind că nu se mai pot recupera sau se pot recupera cu un efort susținut, pentru care elevii nu sunt foarte pregătiți.

  Este important de surprins imaginea de moment, dar, fără a contextualiza, ea poate să nu fie suficient de elocventă.

  Completând datele acestei analize cu o comparație între mediile de admitere la liceu, calculate pentru ultimii 3 ani, când există unitate metodologică, se pot evidenția următoarele idei:

• Prin raportare la anul anterior (2015), numărul elevilor care au obținut medii de admitere mai mici de 5 s-a triplat, numărul elevilor care au obținut medii între 6 și 10 s-a diminuat pe toate tranșele de medii, a crescut cu mai puțin de un procent doar numărul elevilor care au obținut medii între 5 și 5.99;

• Prin raportare la anul 2014, care pare anul cu rezultatele cele mai slabe, se poate identifica un progres semnificativ la nivelul anului 2015 (cu creșteri remarcabile la nivelul tranșelor de medii superioare și cu o reducere semnificativă a mediilor sub 5), dar o parte din acest progres se pierde în anul 2016.

   Datele publicate de Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice pun în evidență și faptul că succesul școlar tinde să fie specific unităților de învățământ din mediul urban, prin comparație cu cele din mediul rural, dar și că mediile cu care 25% dintre elevi promovează la Limba și literatura română și Matematică în clasa a VIII-a, sunt mai mari cu cel puțin un punct și jumătate față de mediile obținute la Evaluarea națională. Nu mai vorbim despre faptul că cei mai mulți dintre elevii care obțin la evaluarea națională medii sub 3, au medii de absolvire a gimnaziului de 6, 7 sau chiar 8, ceea ce poate ridica semne serioase de întrebare vizavi de obiectivatea notării pe perioada celor 4 ani școlari.

  În opinia mea, această situație are cauze diverse și numeroase, dependente de multele categorii de stakeholderi care orbitează în jurul proceselor educaționale. Voi prezenta câte o singură cauză pentru fiecare categorie în parte.

• Politicile educaționale nu urmăresc o coerență între ce se învață, cum se învață și ce se evaluează. Predarea/transmiterea informațiilor reprezintă încă un proces cronofag (și din cauza lipsei resurselor materiale și digitale), lipsind de consistență învățarea temeinică, înțelegerea, aplicarea, analiza critică, inovarea/creația și, în final, chiar evaluarea.

• Managementul instituțiilor școlare nu este profesionalizat, de cele mai multe ori este politizat. Consecința este inhibarea meritocrației și încurajarea imposturii. O formă a imposturii este evaluarea cadrelor didactice prin proceduri sindicaliste, care garantează tuturor calificative maxime, indiferent de măsura succesului sau insuccesului școlar al beneficiarilor serviciilor educative. Politizarea și sindicalizarea garantează liniștea social-politică, dar cu ce costuri?

• Profesorii sunt fie deprofesionalizați (din cauza lipsei amenințărilor, statutul de titular fiind sigur, sau din cauza implicării în alte activități productive, mai rentabile), fie obosiți și nepăsători (o parte din energie le este cheltuită în procese birocratice inutile).

• Părinții nu reprezintă un factor de presiune pentru instituțiile școlare și pentru autoritățile locale, nu au voce concertată în viața publică.

• Elevii sunt asaltați cu informații pe care nu le pot înțelege, contradictorii de multe ori (școala altfel vs. școala tradițională), cu modele validate social dar contradictorii modelelor prescrise, fără o scară unitară de valori. Nu au acces la modele de succes alternative celor descoperite în familie și promovate în comunitate (fie au emigrat, fie nu sunt promovate șau nu se autopromovează, fie nu au recunoaștere socială), urmându-le mimetic pe cele disponibile, fără abordări critice și fără salturi calitative.

• Liderii comunității locale urmăresc controlul fluxurilor financiare, prin influențarea deciziei de numire a directorului, mai curând decât interesul pe termen lung al comunității.

  Anticipez că fără asumarea unui leadership social real, bine intenționat și responsabil, de către toți cei care dețin funcții de decizie în sistemul educațional și în administrația publică locală, și fără implicarea reală a părinților în viața școlii, nu vor exista schimbări consistente în privința cauzelor de mai sus, iar performanțele școlare vor continua să fie mediocre.

Profesor Dumitrel Toma- Liceul Danubius Călărași