Pagini de istorie locală / PROF.DR. CONSTANTIN TUDOR / O istorie a Călărașiului în imagini fotografice de ieri și de azi(I)

CLĂDIRI REPREZENTATIVE

Palatul comunal Călărași(Primăria Călărași)

Pe teritoriul administrativ al municipiului Călărași, așa cum este el delimtat astăzi, descoperirile arheologice și mărturiile documentare atestă faptul că din neolitic și până la formarea statului național român, rezultat al Unirii celei mici de la 24 ianuarie 1859, aici, la cotul Borcei s-au constituit și dezvoltat două așezări omenești: una în zona centrală de astăzi, consolidată în jurul Bisericii Sfântul Nicolae al Mirei Lichiei, de unde avea să-și tragă și numele de Lichirești; cea de a doua așezare la care am făcut referire, amplasată în aval de Lichirești, pe un canal natural al Borcei, astăzi înghițit de apele brațului Dunării, adică acolo unde Borcea, după cum se spunea în popor, “se despărțea în doi craci”, motiv pentru care satul respectiv va apărea documentele medievale sub numele de Crăceni sau Crăciani. Cele două așezări rurale aveau să fie amintite în documentele vremii la 1541, satul Crăciani și 1595(Legătura lui Mihai Viteazul), satul Lichirești. Ulterior, cele două așezări de la cotul Borcei aveau să-și schimbe numele: Lichireștii devine Călărași, după 1780, denumire care fusese preluată de la călărașii ștafetari așezați în zonă, iar satul Crăceni va deveni Măgureni, împrumutând numele de la boierii care deveniseră proprietari ai locului pe care se dezvoltase satul. În istoria lor, cele două așezări limitrofe vor avea o evoluție apropiată, ceea ce va face ca după 1860 Măgurenii să se alipească Călărașiului, devenit oraș liber din 24 septembrie 1852. Aceeași soartă avea să o aibă și o altă localitate rurală, înființată aici în 1895. Mă refer la comuna Mircea Vodă, devenită și ea cartier al Călărașiului după 1950.

În ceea ce privește statutul juridic al celor două așezări medievale  de la cotul Borcei, documentele vremii le încadrează în categoria satelor dezvoltate pe moșii boierești, ceea ce nu le dădea dreptul la desemnarea unor organisme de autoconducere, ca în cazul satelor de oameni liberi care erau conduse de Sfatul celor buni și bătrâni, după Legea nescrisă a pământului.

În cazul Lichireștiului(Călărașiul de mai târziu), un document din 1 mai 1734  îl menționează ca târg, ceea ce era un indiciu că satul începuse sa aibă o oarecare mișcare comercială, mai ales după mutarea aici, cu trei ani în urmă, a tradiționalului Târg de toamnă(Bâlci) organizată de Sfânta Maria Mică. Cu toate acestea, cel care hotăra asupra celor mai importante probleme ale comunității locale era arendașul moșiei, împuternicit de Spitalul Colțea, proprietar al moșiei.

Mult mai târziu, după 18 aprilie 1833, când guvernatorul Kiseleff hotărăște mutarea capitalei județului Ialomița de la Urziceni la Călărași, principalele probleme ale locuitorilor din capitala de județ vor fi date în seama unei Comisii locale care va dispune și de un buget propriu, comisie ce funcționa în baza prevederilor Regulamentului Organic. Cea dintâi comisie a Călărașiului, în calitatea sa de oraș reședintă de județ, dar care se afla pe o moșie privată, a fost aleasă la 1 noiembrie 1833 și era alcătuită din Răducan Ceaușescu și logofătul Tănase Patentarul, ca membrii aleși, arendașul Grigore Poenaru, ca reprezentant al Spitalului Colțea – proprietarul moșiei, postelnicul Chiriac Gheorghiu, starostele patentarilor(meseriașilor) și doi reprezentanți ai locuitorilor de rând: Dumitru Stoicu și Pană Băcan. Fără să știm exact dacă această comisie, primul organ deliberativ al Călărașiului, a avut un sediu propriu, ea a funcționat până la 24 septembrie 1852, când Călărașiul, devenit localitate liberă, își schimbă și numele în Orașul Știrbei și obține și dreptul de a avea “magistrat”, ceea ce în termeni moderni ar însemna primar și consiliu local.

În urma primelor alegeri organizate în Orașul Știrbei(după 1881 se va reveni la numele de Călărași, fără să existe un document oficial care să consfințească acest lucru), la 24 februarie 1853 era confirmată componența Magistraturii locale, prezident(primar) fiind desemnat Ioan Vasiliu. După Unirea Principatelor, magistraturile își schimbă denumirea în consilii municipale. În acest context, la 9 iunie 1862, prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, Petre Stănescu este confirmat ca președinte al Consiliului municipal al Orașului Știrbei.

Legea comunală din 1864 stabilește că localitățile urbane  din România erau conduse de un consiliu local, format din consilieri aleși prin vot de cetățenii cu drept de vot și de un primar desemnat prin vot indirect de către consilierii aleși din rândul acestora. La 17 august 1864 este desemnat primul primar modern din Istoria Călărașiului, în persoana aceluiași Ioan Vasiliu, primul magistrat(primar) al Călărașiului, în calitatea sa de oraș liber.

Neavând un local propriu, Primăria Călărași a funcționat, până la ianuarie 1888, în diferite clădiri particulare închiriate, dată la care se va muta în localul Palatului comunal, construit în anii 1886-1887, după planurile vestitului arhitect prahovean Ion N. Socolescu, dintr-un împrumut de 100.000 lei contractat de primărie de la Casa de Economii și Consemnațiuni.

Amplasat în apropierea Bisericii Sf. Nicolae, pe locul fostului Han Central al orașului, Palatul comunal este o construcție realizată în stil neoclasic. La intrare, patru coloane dorice sprijină un balcon stil, pe fundalul căruia distingem alte patru coloane dorice realizate în relief. Interiorul localului impresionează prin luminozitatea pe care o oferă cele două holuri largi, precum și prin masivitatea ușilor și ferestrelor.

În această locație Primăria Călărași a funcționat   până în anul  1948, când, urmare a aplicării primelor Constituții comuniste din anii 1948 și 1952 devine Sfat popular până în 1965, dată de la care, conform Constituției adoptate în august 1965, își schimbă numele în Consiliu popular orășenesc. Din aprilie 1968, consecință a noii împărțiri administrativ-teritoriale care readuce județele în România, Călărașiul devine municipiu iar noul Consiliu local municipal își va muta sediul în Palatul administrativ și de justiție(actuala Prefectură), în locul Sfatului popular raional care se desființase. De menționat că în perioada 1952-aprilie 1968, localul Palatului comunal a funcționat și Comitetul orășenesc PMR(PCR, din august 1965).

După mutarea Consiliului local municipal în Palatul administrativ județean în localul din fosta str. Gheorghe Gheorgiu Dej a funcționat, până în ianuarie 1981, Biblioteca municipală. Odată cu înființarea județului Călărași, la 23 ianuarie 1981, Consiliul local municipal va reveni în localul Palatului comunal. Rebotezată Primărie, după evenimentele din Decembrie 1989, instituția reprezentativă a municipiului Călărași va funcționa în localul propriu construit în anii 1886-1887 până la 19 aprilie 2013, când se mută în noul local din Palatul administrativ și de cultură Barbu Știrbei. În baza unei hotărâri a Consiliului local din mai 2013, în fostul local al Palatului comunal se înființa Muzeul municipal Călărași, instituție care-și deschidea porțile la 19 septembrie 2014.

Iată în continuare, cu explicațiile de rigoare, câteva fotografii reprezentative ale Palatului comunal construit în anii 1886-1887. De asemenea, prezentăm două imagini adnotate și a actualelor sedii în care funcționează Primăria Călărași.

PRIMARIA 2

Carte poștală din 1901, tipărită la Viena, în care apare pentru prima dată imaginea Palatului comunal, alături de Palatul administrativ județean, Gimnaziul Știrbei Vodă, fostul Spital județean, Biserica Alexe și o imagine reprezentativă de pe strada Știrbei Vodă la început de secol XX

PRIMARIA 3

O imagine din anul 1906  realizată de Atelierul fotografic Rose și Boni din localitate. De remarcat lângă localul Primăriei Cazinoul lui Tiliucă, proprietar al unui Depozit de tutun, el însuși editor al mai multor cărți poștale cu imagini din Călărași.

PRIMARIA 4

Primăria Călărași în anul 1916 – carte poștală editată de Librăria V. R. Brăcăcescu din localitate

PRIMARIA 5

O carte poștală realizată de Librăria Socec&comp. SA Călărași și pusă în circulație în anul 1929

PRIMARIA 6

Sediu al Sfatului popular orășenesc(a se vedea fosta stemă a României după frontispiciu)

PRIMARIA 7

Fotografie din 1982 – Sediu Comitetului municipal PCR și al Consiliului local municipal

PRIMARIA 8

Înainte de mutarea în noul sediu

PRIMARIA 9

Noul sediu al Primăriei, inaugurat la 19 aprilie 2013

PRIMARIA 10

Sediul din str. Progresul amenajat în fostul local al Bancii Naționale și inaugurat la 27 decembrie 2008. Aici funcționează Serviciul de evidență a populației, Colegiul medicilor și Universitatea populară Petre V. Haneș

PRIMARIA 11

Muzeul municipal Călărași, inaugurat la 19 septembrie 2014

Post scriptum: Mulțumesc prietenilor mei, istoricul Nicolae Țiripan și lui Florin Rădulescu-directorul Muzeului municipal Călărași pentru informațiile și imaginile fotografice din Colecția Mihail Popescu, oferite cu multă generozitate întru  sprijinirea acestui proiect virtual.

 

 

338 vizualizari in total 2 vizualizari azi


Be the first to comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*