Pagini de istorie locală / PROF.DR. CONSTANTIN TUDOR / O istorie a Călărașiului în imagini fotografice de ieri și de azi(II)
PALATUL ADMINISTRATIV ŞI JUDECĂTORESC
Din punct de vedere administrativ teritoriul care intră astăzi în componența municipiului Călărași a făcut parte din fostul județ Ialomița, județ atestat documentar în anul 1470, când avea reședința la Orașul de Floci, pe malul Dunării, locul în care avea să se nască Mihai Viteazu în anul 1558, ca fiu al Teodorei, “văduva și frumoasa negustoreasă”, cum o numea cronicarul Radu Popescu. Aici, la Orașul de Floci, avea să rămână capitala fostului județ Ialomița, până după războiul ruso-turc din anii 1769-1774, când localitatea va fi pustiită, locuitorii săi refugiindu-se în localitățile din jur. În aceste condiții în anul 1775, domnitorul fanariot Alexandru Ipsilanti hotărăște mutarea capitalei fostului județ Ialomița la Urziceni, un tărgușor aflat în apropierea Bucureștiului, unde se și instalează ispravnicul de județ, cel care conducea județul în numele domnitorului și era responsabil și de judecarea unor cauze, în numele domnitorului, precum și de strângerea dărilor datorate domniei.
Odată cu aplicarea Regulementului Organic în Muntenia, la 13 iulie 1831, la Urziceni se înființează Ocârmuirea de județ, condusă de un ocârmuitor, care avea cam aceleași atribuții ca prefectul de mai târziu. Aceleași prevederi regulamentare înființau în capitalele de județ tribunalele județene și polițiile județene, instituții moderne care se ocupau de asigurarea ordinii publice și de înfăptuirea justiției la nivel local.
La 14 aprilie 1833, guvernatorul rus Kiseleff hotărăște mutarea capitalei fostului județ Ialomița de la Urziceni la Călărași, calitate pe care Călărașiul o păstrează până în anul 1950, când se înființează regiunile pe teritoriile administrative ale fostelor județe, astfel că în perioada 1950-1952 Călărașiul este capitala Regiunii Ialomița. După septembrie 1952 și până în februarie 1968, când se reînființează județele, Călărașiul este investit drept reședință a Raionului Călărași, care făcea parte din marea Regiunea București.
Generalul Kiseleff, Împuternicitul Rusiei, în calitate de Putere protectoare pentru Principatele Danubiene
Consecință a Hotărârii adoptată de Kiseleff în aprilie 1833, sediile ocârmuirii de județ, tribunalului județean și poliției județene se stabilesc în Călărași. Dar târgușorul Călărași, dezvoltat pe moșia Spitalului Colțea din București și investit acum cu calitatea de oraș reședință de județ nu dispunea de clădiri publice de nici un fel, iar casele mai acătării erau încă ocupate de trupele rusești stabilite aici pentru a ține sub observare mișcările trupelor turcești din jurul Silistrei. În aceste condiții greu s-au găsit sedii atât pentru Ocârmuire, cât și pentru Tribunal și Poliție. Iată ce scrie în acest sens Pompei Samarian: “După multă trudă s-a hotărât să se ia casa în care era comandirul străjii pământești, maiorul Filipescu, casa proprietății, în care sta arendașul Grigore Poenaru… și casa în care era cafeneaua unuia Ștefan Vasiliu.”
Cum spațiile erau insuficiente, ocârmuitorul Dimitrie Polizu, primul ocârmuitor care a funcționat la Călărași până în 1836, trimite o adresă autorităților centrale de la București prin care solicita sprijin financiar pentru ridicarea la Călărași a unei clădiri în care să funcționeze instituțiile județului. Vor urma și alte intervenții scrise, rămase însă fără rezultat, situație în care atât Ocârmuirea(Prefectura din 1864), Tribunalul, Poliția cât și alte instituții județene, înființate după aplicarea Legii comunale din 1864, vor funcționa multă vreme în spații închiriate.
Această situație a durat până la 1891, când pe 19 iulie se perfectează formalitățile legale prin care Primăria Călărași vindea Prefecturii județului un teren de 26.999 m.p., identificat pe planul orașului drept Piața Carol I, “cu obligaţiunea pentru judeţ ca pe locul vândut să construiască Palatul Administrativ şi Judecătoresc, a face grădină publică pe locul ce ar rămânea neocupat cu facerea Palatului.”
Prefectura Călărași cu sprijinul Ministerului de Interne face apel în anul 1894 la vestitul arhitect mehedințean Alexandru Săvulescu, nimeni altul decât cel de pe ale cărui planuri a fost ridicat în anul 1900 Palatul Poștei din București, actualul sediu al Muzeului Național de Istorie, pentru a face planurile Palatului administrativ și judecătoresc de la Călărași, precum și a Casei prefectului, care urma să facă parte din același ansamblu arhitectural. Cum arhitectul știa că orașul Călărași se dezvoltase pe o fostă proprietate a Spitalului Colțea din București, a ținut ca o parte din arhitectura exterioară a Palatului de la Călărași să reproducă elemente arhitecturale ale clădirii Spitalului Colțea, după cum avea să remarce și marele nostru istoric Nicolae Iorga în anul 1910, când făcea prima deplasare la Călărași.
Spitalul Colțea din București Palatul Prefecturii Călărași
Licitația de constrire a Palatului de la Călărași este adjudecată de antreprenorul italian Giuseppe D. Ciconi, devenit ulterior călărășean prin căsătorie. Pe data de 11 iunie 1895, începeau oficial lucrările de construcție a Palatului administrativ și judecătoresc, precum și a Casei prefectului, aceasta din urmă fiind finalizată deja în octombrie 1896, Palatul fiind dat în folosință mai târziu, pe 21 ianuarie 1898.
Proiectată în stil neoclasic, clădirea era compusă din demisol parțial, parter și etaj, având în totalitate 58 de camere. De o frumusețe deosebită erau Sala mare de judecată, cu ornamente interioare și lampadare din cleștar, intrarea principală cu holul, scările de acces la etaj și loggia.
Holul Palatului
Clădirea a fost reabilitată în mai multe rânduri. O primă lucrare importantă a avut loc în anii 1957-1958, când s-au introdus ancorajele de oțel pentru consolidarea rezistenței. Afectată serios de cutremurul din martie 1977, partea de sud, în care funcționa Tribunalul și Sala mare de ședințe au fost reabilitate până în anul 1980. Acum s-a refăcut stucatura originală a clădirii și s-a aplicat o foiță de aur, conform planurilor originale, care din păcate azi nu se mai păstrează. O ultimă lucrare de consolidare și reabilitare a fost începută în anul 2005, în baza unui grant în valoare de 2 milioane de dolari, acordat de Banca Mondială, lucrări nefinalizate, din păcate.
De la darea în folosință și până astăzi, în Palatul administrativ și judecătoresc au funcționat următoarele instituții și organizații:
-Prefectura județului Ialomița(1898-1949)
-Comitetul provizoriu al județului Ialomița(1949-1950)
-Sfatul popular al Regiunii Ialomița(1950-1952)
-Sfatul popular al raionului Călărași(1952-1968)
-Consiliul popular al municipiului Călărași(1968-1981)
-Comitetul municipal PCR Călărași(1968-1981)
-Consiliul popular al județului Călărași(februarie 1981-22 decembrie 1989)
-Primăria județului Călărași(27 decembrie 1989 – martie 1990
-Prefectura județului Călărași(martie 1990 – prezent)
-Consiliul județean Călărași(martie 1992 – noiembrie 1997)
-Tribunalul județului Ialomița(1898-1950)
-Tribunalul Regiunii Ialomița(1950-1952)
-Tribunalul raionului Călărași(1952-1968)
-Tribunalul județului Ialomița(1967-1977). După cutremurul din 1977 sediul Tribunalului județului Ialomița se mută într-o clădire de pe str. Pompieri, unde funcționase un Dispensar stomatologic. Clădirea era lângă fostul Restaurant Pausania(vezi fotografia de mai jos). Din 1979 sediul Tribunalului Ialomița se mută la Slobozia, unde se finalizaseră lucrările de construcție ale unui sediu nou.
-Judecătoria Călărași(1951-1977).
În Casa Prefectului, după 1949, au funcționat următoarele instituții:
-Casa Pionierilor Călărași(1949-1980)
-Comitetul județean UTC Călărași(1981-1989)
-Institutul FORDOC(1993-2013)
-Compartiment al Agenției de dezvoltare Sud Muntenia(2013-în prezent)
În final, prezentăm câteva fotografii de epocă al Palatului administrativ și judecătoresc și ale Casei Prefectului.
Viena 1901. Vedere a Palatului administrativ, alături de Palatul comunal, Gimnaziul Știrbei, Spitalul județean și Biserica Alexe
Fotografie din 1907 realizată de Depozitul de tutun Tiliucă din Călărași după fotografia călărășenilor Rose și Boni
Vedere din Foișorul Casarmei Pompierilor difuzată de Editura Șaraga din București
Carte poștală din anul 1916 pusă în circulație de Maer&Stern București
Carte poștală din 1927 editată de Ștefan Gheorghiu Călărași
- Palatul administrativ. Carte poștală pusă în circulație de Depozitul de tutun Sandu Vlad
Fotografie din 1947
Sediu al Sfatului popular raional. 1957
Sediu al Consiliului popular municipal și al Comitetului municipal PCR
Sediu al Consiliului popular județean Călărași și al Comitetului județean PCR Călărași
Azi. Sediu al Instituției Prefectului
Casa Prefectului construită în 1896
Sediu al Institutului Fordoc!1993-2013)
Fosta Casă a Prefectului astăzi!
Post scriptum: Mulțumesc prietenilor mei, istoricul Nicolae Țiripan și lui Florin Rădulescu-directorul Muzeului municipal Călărași pentru informațiile și imaginile fotografice din Colecția Marius Popescu-Călărași, oferite cu multă generozitate întru sprijinirea acestui proiect virtual.
APEL CĂTRE CĂLĂRĂȘENI Fac pe această cale un Apel prietenesc la toți cei care dețin fotografii de ieri și de azi din Călărași, reprezentând clădiri sau aspecte din diferite domenii de activitate(economie-cultură-sport-personalități) să mi le trimită în format digital(scanate sau fotocopiate), la următoarea adresă de mail: constantintudor.cl@gmail.com. Intenționez să realizez în spațiul virtual o FOTOTECĂ TEMATICĂ A CĂLĂRAȘIULUI, o provocare la care vă rog să-mi fiți părtași. Toate numele celor care-mi vor trimite fotografii în format digital vor fi menționate atunci când voi publica fotografiile respective. Vă mulțumesc anticipat!
