Au trecut patru ani (poate trei) de când în Călăraşi se toaletau copacii de pe Prelungirea Bucureşti. Ce mai vuiet, ce mai jale, toată lumea era plină de năduf la adresa „criminalului” care a îndrăznit să taie crengile răzlețite ale arborilor. Rețin şi acum asigurările şi promisiunile „omului rău” că după rău va fi şi bine. Acum, când vezi copacii, nu mai vezi lupta din trecut. Dar, dacă ai memorie, eşti corect. Copacii sunt o splendoare. Coroanele lor, refăcute, par candelabre verzi. Nu prea ai timp să-i priveşti pentru că trebuie să fii atent la lucrările de la nivelul carosabilului. Lucrări care atrag şi ele infinite comentarii şi promisiuni de bine. Ce bine, însă, vine la pachet cu status-quo-ul? Când timpul curge, ce bine rezistă devoratorului trecut? Răspunsul ar fi Binele. Fără valori scrise cu litere mari, precum Integritate, Onestitate, Caracter, orice bine, într-o comunitate răvăşită de isteriile vremurilor şi pasiunilor, va fi nemeritat, lipsit de valoare şi trecător în uitare.
Dumitrel Toma
Lasă un răspuns