BĂI, NEA NICUȘOARE, DA’ NAȚIONALISMUL ĂSTA „SĂNĂTOS” ARE ȘI CARD DE SĂNĂTATE?
Un politician aruncă două vorbe — „naționalism sănătos” — și o sută de analiști se reped să le descifreze.
Fascism, legionarism, conservatorism, identitate, Europa, secolul XIX, secolul XX… Mai e puțin și-l întrebăm și pe Burebista.
Fraților, dacă explicația e mai simplă?
Dacă omul vrea voturi?
REPEDE, ADUCEȚI TRICOLORUL!
Ședință imaginară de strategie:
— Șefu’, trebuie voturi.
— Ce le place românilor?
— România.
— Bun.
— Tricolorul.
— Aduceți trei!
— Credința.
— Puneți și-o biserică!
— Tradițiile.
— Găsiți o ie!
— Naționalismul.
— Stai, că ăsta sperie!
— Îi spunem „naționalism sănătos”.
— Gata! Avem doctrină!
Și uite așa apare patriotismul cu certificat medical.
Tensiunea: bună.
Colesterolul: în limite.
Suveranitatea: ușor scăzută.
Demnitatea națională: revine la control după următorul summit.
Verdict:
APT PENTRU CAMPANIE.
RRRROMÂNIA! DAR NUMAI ACASĂ
În țară:
— RRRROMÂNIA!
— NEAMUL!
— CREDINȚA!
— TRADIȚIA!
— DOAMNE-AJUTĂ!
Se urcă politicianul în avion și aterizează la Bruxelles:
— Desigur.
— Sigur.
— Am înțeles.
— Vom analiza.
— România își respectă angajamentele.
Aterizează înapoi la Otopeni:
RRRRROMÂNIA!
A revenit patriotismul.
Probabil n-avea roaming.
Asta pare să fie marea invenție politică românească: suveranismul dual-SIM.
La București: Mihai Viteazul 5G.
La Bruxelles: „Yes, of course”.
ȘI ROMÂNUL?
A, da. Era să uităm de el.
Personajul secundar din filmul despre România.
El muncește.
Plătește taxe.
Plătește curent.
Plătește mâncare.
Plătește rate.
Plătește medicamente.
După care deschide televizorul și află că trebuie să fie mândru.
— Bă, mai am 150 de lei până la salariu.
— Fii mândru!
— Mama așteaptă o investigație medicală.
— Tricolorul!
— Copilul vrea să plece din țară.
— Valorile naționale!
— Nu-mi ajung banii.
— Fii rezilient!
Românul e atât de rezilient încât, dacă-l mai rezilientizează puțin, îl putem folosi în loc de amortizoare.
FRIGIDERUL NU ȘTIE GEOPOLITICĂ
Aici e nenorocirea.
Frigiderul românului nu înțelege politica externă.
Îl deschizi.
Gol.
Îi spui:
— România și-a consolidat profilul regional.
Tot gol.
— Suntem un furnizor de securitate.
N-a apărut salamul.
Nici farmacia nu-i mai brează.
— Medicamentele cât costă?
— 240 de lei.
— Dar România este un partener european responsabil!
— Tot 240.
Nenorociți.
Nu înțeleg marile idealuri.
BĂI, NEA NICUȘOARE, PENTRU ROMÂN CÂND?
Asta e întrebarea.
Nu dacă naționalismul e sănătos, conservator, progresist sau european.
Pentru român când?
Când facem spitalul?
Când facem școala?
Când facem drumul?
Când îi rămân omului bani după ce muncește și plătește statului?
Când poate pensionarul să cumpere și medicamente, și mâncare?
Când poate o familie tânără să facă un copil fără să deschidă înainte Excelul?
Poate că avem nevoie tocmai de un patriotism „nesănătos”.
Nu extremist. Nu împotriva altor popoare.
Ci unul mult mai periculos pentru politician:
patriotismul care ține cu propriul cetățean.
Înainte să reparăm planeta, reparăm dispensarul.
Înainte să facem strategii pentru 2050, vedem dacă familia românească trece financiar de 2026.
Înainte să explicăm ce obligații are România față de toată lumea, vedem ce obligații are statul român față de român.
TRICOLORUL NU PLĂTEȘTE FACTURA
Băi, nea Nicușoare…
Poți pune steagul pe fiecare stâlp.
Poți spune „România” până răgușește microfonul.
Dar seara omul ajunge acasă și găsește factura.
Iar factura are un mare defect:
nu e patriotă.
Nu acceptă plata în tricolor.
Farmacia nu primește „Doamne-ajută”.
Banca nu acceptă rata în „valori naționale”.
Așa că patriotismul pe care-l așteaptă mulți români este mult mai simplu: fă țara în care omul muncește și-i rămân bani, intră în spital și este tratat, copilul învață carte, iar tânărul nu consideră aeroportul principala poartă către o viață normală.
După aceea vorbim și despre „naționalism sănătos”.
Până atunci, nea Nicușoare, lasă stetoscopul.
Naționalismul n-are nimic. Pacientul care trebuie consultat este România.
