31 de companii de stat, 133 de milioane de lei datorii. Cine răspunde pentru economia publică a Călărașiului?

31 de companii de stat. Aproape 140 de milioane de lei cifră de afaceri. 133 de milioane de lei datorii. Circa 970 de salariați. Iar la capătul anului, profitul cumulat este de numai aproximativ 2 milioane de lei.

Aceasta este fotografia sectorului companiilor publice analizate din județul Călărași. O fotografie care nu spune că toate aceste societăți merg prost. Dimpotrivă, unele sunt profitabile. Dar cifrele ridică o întrebare pe care administrațiile care le controlează ar trebui să o poată lămuri simplu: ce primește comunitatea în schimbul acestei infrastructuri economice publice?

Din cele 31 de companii identificate, cinci sunt pe pierdere, iar pierderile cumulate ajung la aproximativ 5 milioane de lei. Datoriile totale sunt însă mult mai mari: 133 de milioane de lei.

În același timp, pentru o parte importantă dintre societăți lipsesc date financiare recente, ceea ce face imposibilă o imagine completă asupra performanței întregului portofoliu.

Ecoaqua domină clasamentul

Cea mai mare companie din această economie publică locală este Ecoaqua, operatorul regional de apă și canalizare.

Cu o cifră de afaceri de aproximativ 83 de milioane de lei, compania reprezintă singură o parte uriașă din activitatea economică măsurată în acest set de date. Marja raportată este însă de numai +0,2%.

Urmează Drumuri și Poduri, cu aproximativ 26 de milioane de lei cifră de afaceri și o marjă de +3,6%.

Cele două societăți concentrează astfel cea mai mare parte a cifrei de afaceri cunoscute.

La polul opus apare Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea, încadrat în datele analizate la servicii: aproximativ 18 milioane de lei cifră de afaceri, dar o marjă de −29,3%.

Este cea mai severă pierdere procentuală dintre entitățile pentru care avem date comparabile.

Multe societăți mici, rezultate foarte diferite

Dincolo de cei câțiva jucători mari există o adevărată constelație de societăți publice locale.

Ecosal Servicii Oltenița apare cu aproximativ 5 milioane de lei cifră de afaceri și o marjă pozitivă de 2,4%.

Satul Nou Grădiștea are aproximativ 2 milioane de lei și o marjă de 2,8%. Apă Canal Mânăstirea ajunge la 12,8%, Ciocănești Apă Canal la 4,1%, iar Serviciul Public Alexandru Odobescu la 15,2%.

Există însă și exemple pe minus.

Gospodarul Mitreni înregistrează o marjă de −23,2%, Societatea Management Servicii Publice Rurale Dragalina de −4,1%, Gospodărire Comunală Căscioarele de −12,1%, iar Servicii Gospodărești Căscioarele de −10,1%.

Privite separat, unele sunt afaceri publice foarte mici. Privite împreună, ele formează însă o rețea de societăți care administrează bani, patrimoniu, angajați și servicii de interes direct pentru locuitorii județului.

Apa, canalizarea și salubritatea domină economia publică locală

Structura celor 31 de companii spune și ea ceva despre modul în care este organizat sectorul public local.

13 societăți, adică aproximativ 42%, activează în apă-canal și salubritate. Alte șase sunt încadrate la servicii, patru la infrastructură, două la agricultură, una la energie și una la transport. Alte patru sunt grupate în alte sectoare.

Așadar, aproape jumătate dintre entitățile analizate sunt concentrate în zona serviciilor comunale de bază.

Nu este neapărat surprinzător. Apa, canalizarea, salubritatea, drumurile și gospodărirea comunală sunt exact domeniile în care administrația locală are responsabilități majore.

Dar tocmai caracterul esențial al acestor servicii face necesară o discuție mai serioasă despre performanță.

O societate publică nu trebuie judecată exclusiv după profit. Ea poate avea obligații de serviciu public pe care o companie privată nu le-ar accepta în aceleași condiții. Dar nici eticheta de „serviciu public” nu poate înlocui la nesfârșit indicatorii de eficiență, investițiile, calitatea serviciilor și transparența.

970 de oameni lucrează în acest sistem

Cele 31 de companii însumează aproximativ 970 de salariați.

Este deja dimensiunea unui angajator important pentru județ.

De aceea, discuția despre companiile publice nu este una abstractă. În spatele bilanțurilor sunt sute de locuri de muncă, iar în fața ghișeelor sunt zeci de mii de cetățeni care depind de apă, canalizare, salubritate, drumuri și alte servicii.

Problema esențială nu este, așadar, dacă aceste companii trebuie să existe.

Întrebarea este cât de bine sunt administrate și cât de transparent este măsurată performanța lor.

41 de oameni la conducerea a 13 companii

Pentru 13 dintre companiile analizate au putut fi identificați public 41 de oameni aflați în structurile de conducere.

Dintre aceștia, 31 ocupă poziții în consilii de administrație, iar zece sunt directori sau administratori.

În documentarea datelor prezentate aici nu a putut fi confirmată public nicio afiliere politică pentru aceste persoane. Asta nu demonstrează că asemenea legături există sau nu există; înseamnă doar că nu au fost identificate suficiente informații publice pentru a face o asemenea afirmație.

Și aici apare însă o problemă de transparență.

Pentru numai 4 dintre cei 41 de oameni avem informații privind indemnizațiile. Pentru aceștia, indemnizația mediană este de 8.225 de lei pe lună.

Pentru ceilalți?

Datele nu sunt disponibile sau nu au putut fi identificate în informațiile analizate.

Într-un sistem finanțat sau controlat de autorități publice, acesta este un gol informațional important.

Profit de 2 milioane, datorii de 133 de milioane

Cifra care atrage cel mai mult atenția rămâne raportul dintre rezultate și datorii.

Companiile pentru care există informații financiare însumează aproape 140 de milioane de lei cifră de afaceri, aproximativ 2 milioane de lei profit cumulat, în timp ce pierderile ajung la circa 5 milioane de lei, iar datoriile totale ale portofoliului analizat se ridică la aproximativ 133 de milioane de lei.

Aceste cifre nu pot fi citite mecanic. Datoria unei companii de utilități, de exemplu, poate proveni inclusiv din investiții, proiecte sau obligații curente și nu reprezintă automat un semn de insolvență ori de administrare defectuoasă.

Dar 133 de milioane de lei reprezintă o sumă suficient de mare pentru ca publicul să merite o explicație detaliată: cine datorează banii, cui, de când și pentru ce?

Fără această descompunere, cifra este un semnal de întrebare, nu un verdict.

Și mai există o problemă: ceea ce nu știm

Pentru numeroase societăți din listă nu există date financiare suficiente în setul analizat.

Administrativ Serv Roseți, Apa Canal, Apă Canal Salubrizare Pază și Gospodărire Comunală Dragoș Vodă, Eco-Util Frumușani, Odobescu 2002, Pavaje Spații Verzi, Prodas, Salubris Curcani, Serviciul Public de Alimentare cu Apă Gălbinași, Stațiunea Didactică Belciugatele, Termourban sau Zooagra Plătărești sunt doar câteva dintre entitățile pentru care tabloul financiar prezentat aici este incomplet.

Pentru Apă Canal Ștefan Vodă și Siderca lipsesc, în datele analizate, informațiile aferente anului 2025.

Iar absența datelor contează aproape la fel de mult ca datele existente.

Pentru că transparența unei companii publice nu ar trebui să depindă de cât de perseverent este cetățeanul care încearcă să afle cine o conduce, cât câștigă conducerea și ce rezultate economice produce.

Companiile publice nu sunt companii „ale nimănui”

Aceasta este, poate, concluzia cea mai importantă.

Cele 31 de societăți nu reprezintă doar niște rânduri într-un registru comercial.

Ele gestionează servicii publice, infrastructură, sute de angajați și o activitate economică de ordinul sutelor de milioane de lei.

Unele produc profit. Altele pierd bani. Unele au marje consistente. Altele funcționează aproape de pragul de rentabilitate. Pentru prea multe, imaginea publică rămâne incompletă.

De aceea, întrebarea corectă pentru administrațiile care le controlează nu este doar „cât profit au făcut?”.

Întrebările sunt mai multe:

Ce obiective au primit conducerile? Au fost îndeplinite? Care este structura celor 133 de milioane de lei datorii? Ce investiții au realizat? Cum a evoluat productivitatea? Ce remunerații primesc administratorii și directorii? Cum sunt selectați? Și, mai ales, ce servicii mai bune primesc cetățenii în schimb?

În sectorul privat, proprietarul cere aceste răspunsuri.

În cazul unei companii publice, proprietarul final este comunitatea.

Iar comunitatea are dreptul să vadă bilanțul complet.