Anticipatele și spaima Cotroceniului: o majoritate PSD–AUR ar putea pune suspendarea pe masă

    Încă o rundă de consultări, încă un candidat, încă o cerere de răbdare. După trei desemnări fără instalarea unui guvern, Nicușor Dan pregătește o nouă încercare. Dar întrebarea care apasă asupra Cotroceniului este tot mai incomodă: se caută o majoritate capabilă să guverneze sau se câștigă timp pentru evitarea alegerilor anticipate?

Miza electorală este cât se poate de concretă. Barometrul INSCOP din septembrie indică 39,7% pentru AUR și 18,7% pentru PSD: împreună, 58,4% din intențiile de vot. Sondajul nu garantează rezultatul alegerilor și nici o alianță între cele două partide. Arată însă că perspectiva unei majorități PSD–AUR are o bază electorală serioasă.

Pentru Nicușor Dan, o asemenea majoritate ar schimba radical raportul de putere. Ar putea instala un guvern și, dacă ar exista motivele constituționale și voința politică, ar putea vota suspendarea președintelui. Demiterea ar rămâne decizia cetățenilor, prin referendum.

Aici se află ipoteza politică pe care Cotroceniul trebuie să o lămurească: anticipatele sunt evitate din grijă pentru stabilitatea țării sau din teama că următorul Parlament ar putea amenința mandatul prezidențial?

Nu putem cunoaște intențiile ascunse ale președintelui. Putem însă judeca rezultatele vizibile. Iar consultările repetate, urmate de desemnări fără sprijin suficient, consumă timpul unei țări care are nevoie de guvernare. Dacă următoarea propunere vine fără o majoritate negociată, ceremonia de la Cotroceni riscă să devină încă un episod al amânării.

În acest climat, orice apel la frică trebuie examinat cu maximă exigență. Pandemia a arătat cât de profund pot măsurile excepționale să intre în viața cetățenilor. Amenințarea rusească poate impune decizii de securitate, dar invocarea ei nu trebuie să închidă dezbaterea despre răspunderea politică. Sloganul „vin rușii” nu poate deveni răspunsul universal la întrebările despre guvernare, alegeri și legitimitate.

Nici arestarea preventivă a lui Călin Georgescu nu poate fi transformată, prin simpla ei existență, în dovada unui plan politic. Potrivit relatărilor din 29 septembrie, măsura a fost dispusă într-un dosar de presupusă înșelăciune, iar Georgescu respinge acuzațiile. Tocmai într-un caz cu asemenea încărcătură politică, justiția trebuie să convingă prin probe, proceduri și motivări.

Aceste episoade nu dovedesc o conspirație comună. Ele justifică însă vigilența față de orice încercare de a transforma o criză într-un instrument de conservare a puterii. O urgență trebuie demonstrată. O restricție trebuie justificată. O decizie judiciară trebuie susținută de probe. Iar o amânare politică trebuie explicată public.

Disperarea de a păstra controlul poate împinge politicienii spre decizii pe care, în vremuri liniștite, nici ei nu ar îndrăzni să le apere. De aceea, România are nevoie acum de instituții verificabile și de întrebări insistente, înainte ca excepția să devină obișnuință.

Cotroceniul trebuie să arate ce majoritate poate construi și în ce termen. PSD și AUR trebuie să spună dacă pot transforma procentele și opoziția într-un acord de guvernare. Toți trebuie să accepte că rezultatul unui vot poate răsturna calculele personale.

Un președinte are dreptul să se teamă pentru viitorul mandatului său. Nu are dreptul să ceară țării răbdare fără capăt pentru a-l proteja.

Dacă anticipatele ar produce o majoritate care să îi ceară suspendarea, Nicușor Dan ar trebui să răspundă politic și constituțional. Funcția prezidențială nu vine cu garanția unui Parlament convenabil. Iar România nu poate rămâne blocată până când puterea găsește un rezultat electoral pe gustul ei.